O zi frumoasa si linistita de toamna... Imi incep ziua mangaindu-mi burtica si alintandu-mi puiul ce urma sa se nasca peste vreo doua saptamani... Asteptam cu nerabdare si cu emotie acea zi care urma sa imi lumineze viata si sa-mi aduca fericirea mult asteptata... o zi importanta din viata mea... 1 Octombrie 2008 ... Aveam cateva lucruri de rezolvat prin casa... curatenie, bagajul pentru spital (cum era o nastere programata-cezariana- aveam timp sa "finisez" totul) si imi propusesem sa pun si cateva borcane de acritura in acea zi (era pentru prima data)... Singura acasa (R era plecat in Germania cu afaceri pentru o saptamana) imi incep incet-incet programul prestabilit...:)
Termin curatenia, ma apuc de muraturi... cand simt o oboseala si o durere usoara si scurta de spate... Merg sa ma intind putin . Incep ,ca de obicei, sa visez cu ochii deschisi... ce va fi , cum va fi... cand deodata simt ca imi curge ceva cald ce nu pot sa controlez . Ma ridic din pat dar curge si tot curge... Stiam ca nu e timpul... Speriata , apuc telefonul; pe cine sun? ce trebuie sa fac? Ma asez pe pat , respir adanc, ma linistesc ... Da , il sun pe Rudi, trebuie sa vina acasa , nu pot sa nasc fara el...
El incearca sa ma linisteasca... si ma asigura ca totul va fi bine chiar daca el nu va ajunge acasa la timp... Eram suparata pe el ca nu e langa mine... aveam nevoie de el mai mult ca oricand...
Acum ce trebuie sa fac? Sa ma pregatesc pentru nastere... Fug dintr-o camera in alta , agitata, nu gasesc nimic, apa tot curge, nici nu stiu daca e bine sa curga atat de mult ... Suna soneria... tocmai acum... Doi dintre prietenii cei mai buni ai lui Rudi (unul dintre ei e acum nasul de botez al Sofiei)... au venit sa ma ajute... Soneria suna din nou... E Linda o prietena a noastra cu experienta ... ce bine... Fug in sfarsit la baie, ma pregatesc, ma imbrac, imi pun cateva lucruri pentru mine la spital... si mergem la doctor la cabinet... Linda a ramas la mine acasa s-o astepte pe soacra mea si sa pregateasca restul...
Ajunsi acolo... intru prima impreuna cu Rodica (sotia unuia dintre prietenii lui Rudi care ne astepta deja la cabinet) ... doctorul ii da Rodicai cateva hartii si indicatii si ne trimite la spital... Urma sa nasc prin cezariana in aceeasi zi , seara la ora 21... Ma internez la ora 4:30 , ma schimb si merg la sala de nasteri... Mai era acolo o fata ce urma sa nasca normal... si care avea deja dureri... Pana la ora 8 , imi trece timpul cu controale , monitorizari, telefoane, mersul la baie foarte des... In jurul orei 8 au inceput si la mine durerile... O descriere? "Preludiul nasterii" da , deci ma durea burta, spatele si simteam ca trebuie sa imping ... Pana la ora 8 :40 durerile veneau si treceau dar erau destul de dese... suportabil... dar dupa ora 8:40... parca nu ma lasa durerea nici macar o secunda... nici nu puteam sa respir de durere... dar nu-mi pierdusem zambetul... amestecat cu lacrimi de durere si fericire... Era un sentiment ciudat... placut ...dureros. Asistenta a venit, m-a vazut si a fugit sa cheme doctorul(care abia sosise de la cabinet)... dupa care s-a intors si m-a condus in camera de nastere , m-a ajutat sa urc pe masa... apoi dintr-o data s-a umplut sala... am primit o injectie in spate si nu am mai simtit nimic... Eram in culmea fericirii , plina de emotii , in cateva minute imi vedeam visul cu ochii... Doctorul imi spune in sfarsit : ai o fetitza sanatoasa, apgar 9... sa-ti traiasca... felicitari... Nu am putut sa stau nemiscata... mi-am intors capul in toate partile(de aici durerile ingrozitoare de cap care au urmat timp de 2 saptamani dupa nastere)... o cautam cu privirea pana cand am zarit-o...
Era asa de micutza , de frumoasa, de gingasa... si era A MEA... Fetitza mea iubita , dorita si mult asteptata...
Emma -Sofia... iubirea mea...:)
Si asa s-a incheiat ziua de vineri 19 Septembrie 2008... Implinita, fericita, linistita...
Se intampla minuni cand nici nu te astepti... Ea e minunea mea...
